Medicul de medicina muncii si pandemia gripala

Rolul medicului de medicina muncii

MEMENTO LEGISLATIV
HG 1092/2006, privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici în muncă:
Art. 24. - (1) Ministerul Sănătății Publice elaborează măsurile necesare pentru desfășurarea supravegherii medicale a lucrătorilor pentru care evaluarea prevăzută la art. 8 şi 9 relevă un risc pentru sănătatea sau securitatea lor.
   (2) Aceste măsuri trebuie să asigure ca fiecare lucrător să fie supravegheat medical corespunzător înainte de expunere profesională şi, în continuare, periodic, făcând astfel posibilă aplicarea directă a măsurilor de medicină generală şi de medicina muncii.
   (3) Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută la art. 8 şi 9 trebuie să identifice lucrătorii pentru care sunt necesare măsurile de protecție speciale.
   (4) Dacă este cazul, angajatorii trebuie să pună la dispoziția lucrătorilor vaccinuri eficace, dacă aceştia nu sunt încă imunizați împotriva agentului biologic la care ei sunt sau pot fi expuși. Atunci când angajatorii pun la dispoziția lucrătorilor vaccinuri, ei trebuie să ţină seama de Codul de conduită recomandat pentru vaccinare, prevăzut în anexa nr. 7.
   Art. 25. - În cazul în care se confirmă că un lucrător prezintă o infecție și/sau o boală care ar fi putut rezulta din expunerea la agenți biologici, medicul de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii aflat într-o relație contractuală cu angajatorul trebuie să propună și celorlalți lucrători care au fost expuși în mod similar să se supună supravegherii medicale; în acest caz angajatorul efectuează o reevaluare a riscului de expunere.

Anexa nr. 4 a HG 1092/2006, recomandări practice pentru supravegherea medicală a lucrătorilor

   ”1. Medicul și/sau serviciul de medicina muncii responsabil cu supravegherea medicală a lucrătorilor expuși la agenți biologici trebuie să cunoască bine condițiile sau circumstanțele de expunere a fiecărui lucrător.
   2. Supravegherea medicală a lucrătorilor trebuie să fie asigurată conform practicilor şi principiilor medicinei muncii; ea trebuie să includă cel puțin următoarele măsuri:
   a) înregistrarea antecedentelor medicale și profesionale ale fiecărui lucrător;
   b) o evaluare personalizată a stării de sănătate a lucrătorilor;
   c) dacă este cazul, o supraveghere biologică pentru depistarea efectelor precoce şi reversibile.
    Se pot dispune și alte teste pentru fiecare lucrător supus unei supravegheri medicale, în lumina celor mai recente cunoștințe ale medicinei muncii.”

La solicitarea angajatorului, medicul de medicina muncii va putea efectua consultații medicale pentru stabilirea aptitudinii în muncă și a recomandărilor în următoarele situații particulare:
- persoane cunoscute cu afecțiuni cronice preexistente care, în cazul infecției cu noul virus gripal A/H1N1, se pot decompensa sau care reprezintă un factor de risc pentru o evoluție gravă a infecției gripale
- persoanele care prezintă afecțiuni cronice preexistente care pot reprezenta o contraindicație pentru portul de echipament individual de protecție respiratorie (măști respiratorii tip FFP2), în cazul impunerii obligativității portului acestora
- persoane care solicită consultații spontane

Situațiile în care există un risc crescut de complicații la persoane de vârstă adultă, în cazul infecției cu virusul gripal pandemic A/H1N1:
- femei însărcinate, în special din cel de-al doilea trimestru de sarcină
- persoane care suferă de una din patologiile următoare:
- afecțiuni bronhopulmonare cronice (care includ astmul, displazia bronho-pulmonară,
- mucoviscidoza)
- cardiopatii congenitale rău tolerate, insuficiența cardiacă sau valvulopatiile grave
- nefropatiile cronice grave, sindroamele nefrotice pure și primitive
- formele grave ale afecțiuni neurologice și musculare (accidentele vasculare cerebrale invalidante, epilepsia, miopatii)
- diabetul insulinodependent sau non-insulinodependent, care nu poate fi echilibrat doar prin dietă
- imunodepresia (transplantații, neoplazii, infecția HIV/SIDA, asplenia anatomică sau funcțională)

MEMENTO LEGISLATIV
Din legea 418/2004, a statutului medicului de medicina muncii:
- Art. 6. - Medicul specialist de medicină a muncii este principalul consilier al angajatorului şi al reprezentanților angajaților în probleme de promovare a sănătății în muncă şi în îmbunatățirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătății în muncă.
- Art. 12. - În cadrul comitetului de sănătate şi securitate în muncă, medicul de medicină a muncii participă la stabilirea programelor de sănătate la locul de muncă, prin următoarele acţiuni:
- a) consiliază reprezentanții angajatorului și ai angajaților asupra programelor de sănătate şi securitate în muncă;
- b) recomandă consultarea sistematică cu reprezentanții angajaților în probleme de medicină şi sociologie a muncii;
- c) consiliază asupra modului de alegere şi definire a programelor de sănătate, securitate şi de mediu, care se vor realiza de către angajator;
- d) coordonează discuțiile privind sănătatea în muncă astfel încât să conducă la un acord de opinii între angajator și reprezentanții angajaților;
- e) consiliază asupra mijloacelor de monitorizare şi de evaluare a programelor de sănătate adaptate la locul de muncă.

Alte acțiuni ale medicului, în afara celor legate strict de supravegherea medicală a lucrătorilor:
- în calitatea sa de membru al comitetului de sănătate şi securitate în muncă, medicul este consultantul medical al angajatorilor în orice situații legate de pandemia gripală, informându-i asupra aspectelor medicale ale bolii, modalităților de transmitere, măsurilor de igienă recomandate și a echipamentului individual de protecție potrivit pentru fiecare categorie de personal;
- medicul poate fi de asemenea asociat la actualizarea documentului de evaluare a riscurilor, la evaluarea elaborarea planului de prevenție sanitară, precum și eventual a planului de asigurare a continuității activității (care ține cont de atât de interesele economice cât și de cele sanitare);
- medicul poate participa la supravegherea a contacților și la adresarea precoce a cazurilor suspecte de gripă către centrele specializate
- medicul de medicina muncii poate fi asociat pentru realizarea vaccinului în conformitate cu recomandările Ministerului Sănătății Publice în perioada de pandemie gripală cu circulație activă a virusului

Gestiunea cazurilor suspecte și a persoanelor în contact cu acestea

La data elaborării acestui document, în România nu există o circulație activă a virusului în comunitate, toate cazurile semnalate fiind importate sau direct legate de un caz importat.

De aceea procedura de gestiune a cazurilor este diferită față de situația viitoare de circulație activă a virusului, în care se găsesc deja multe țări din Europa.

În cele ce urmează sunt incluse recomandările actuale ale MSP (publicate la adresa http://www.ms.ro/fisiere/comunicate_presa/1602_93_proceduri%20standard.doc), adaptate contextului particular al managementului sănătății angajaților la locul de muncă.

Identificarea cazurilor suspecte de gripă

Este esențială participarea personalului la semnaleze precoce a oricărui caz suspect de gripă, care prezintă simptomele caracteristice: febră peste 38 grade sau simptome generale (dureri musculare sau articulare, oboseală marcată, cefalee) asociate cu simptome respiratorii (dureri în gât, tuse seacă).

Acesta va fi adresat de urgență la spital, secția de boli infecțioase, pentru analize de specialitate (examen virusologic din exsudatul nazal și faringian), în vederea stabilirii diagnosticului (caz probabil sau confirmat de gripă sau alt diagnostic) și a tratamentului.

Identificarea contacților

În situația clasificării cazului ca fiind caz probabil sau confirmat de gripă A/H1N1, angajatorul va proceda la identificarea contacților de gradul 1 și 2, adică a persoanelor cu care lucrătorul bolnav a intrat în contact și cărora este posibil să le fi transmis boala.

Se vor elabora liste cu persoanele cu care lucrătorul bolnav a venit în contact cu ocazia activității profesionale (= contacții), clasificate în două categorii, contacți de gradul 1 și contacți de gradul 2.

Este vorba numai de persoanele asimptomatice (sănătoase), din momentul apariției de simptome, persoana fiind considerată ca un caz suspect de gripă.

Definiția unui contact de gradul 1: ”Persoană în contact cu cazul, la o distanță de mai puțin de 1 metru, timp de minimum o oră”.
Definiția unui contact de gradul 2: ”Contact întâmplător nesusţinut (la mai mult de 1 metru și/sau mai puțin de 1 oră)”.

Managementul contacților

Managementul contacților	Supraveghere *	Izolare la domiciliu **	Investigații de specialitate
Contact de gradul 1	da	da	da
Contact de gradul 2	da	nu	nu

* Supravegherea se referă la urmărirea apariției de simptome; dacă acestea apar, persoana va fi considerată ca un caz suspect
** Izolarea la domiciliu se realizează sub supravegherea medicului de familie până la aflarea rezultatelor analizelor de laborator. Dacă acestea sunt negative, persoana poate relua imediat activitatea profesională (un nivel de vigilență se păstrează până la 7 zile de la ultimul contact potențial infectant), dacă sunt rezultatele sunt pozitive, ceea ce confirmă diagnosticul de gripă, persoana rămâne în izolare (la domiciliu sau la spital) și va primi tratamentul antiviral specific. Pentru această persoană, se vor stabili noi liste de contacți de gradul 1 și 2, conform schemei anterioare.

Reluarea activității profesionale

Cazurile contact aflate în izolare la domiciliu pot reveni la locul de muncă după 7 zile, dacă nu au prezentat de-a lungul celor 7 zile și nu prezintă nici un fel de simptome.

Cazurile contact cu rezultat negativ al analizelor virusologice, pot reveni la locul de muncă, dar un nivel de vigilență față de apariția de simptome se va menține până la 7 zile.

Cazurile probabile sau confirmate de gripă A/H1N1, pot reveni la domiciliu după ce primirea avizului de medicul epidemiolog al ASP județean sau al municipiului București.

Aceste recomandări se vor modifica în situația de transmitere activă a virusului în comunitate, cu un număr foarte mare de cazuri, situație în care medicul de familie și medicul de medicina muncii vor putea/trebui fi implicați.