Gripa A/H1N1 ca și boală profesională

MEMENTO LEGISLATIV
Legea 319/2006 definește boala profesionala ca fiind ”afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzata de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munca”.
HG 1425/2006 include în lista bolilor profesionale declarabile în România ”Boli infecțioase și parazitare, inclusiv tropicale, pentru care riscul de infectare a fost evaluat.”

Conform definiției, agenții biologici nu pot cauza boli profesionale decât dacă sunt ”caracteristici locului de muncă”.

Putem considera că, în general, noul virus gripal este ”caracteristic locului de muncă” pentru unitățile medicale sau a laboratoarelor de analize medicale, în care contactul cu pacienți bolnavi de noua gripă sau cu secrețiile biologice ale acestora poate fi nemijlocit.

Situația este însă discutabilă în situațiile unde virusul nu este ”caracteristic” locului de muncă, dar unde există o supraexpunere importantă la riscul de infecție datorită contactului apropiat și prelungit cu publicul ca parte a sarcinii de muncă obligatorii (comerț, servicii diverse), ceea ce implică responsabilitatea angajatorului de a lua măsurile de protecție care se impun.

În orice caz, declararea ca și boală profesională nu se realizează decât în urma unei anchete realizate de medicul specialist de medicina muncii din cadrul ASP județean/al municipiului București, în cursul căreia se vor analiza circumstanțele particulare ale apariției bolii în fiecare caz.

Câteva exemple pentru a ilustra criteriile care pot fi luate în considerare la evaluarea profesionalității bolii:
- dacă, în condiții de circulație activă a virusului în comunitate, apare un caz de gripă A/H1N1 la o casieră într-un supermarket, iar dacă simptomele persoanei au debutat în prima zi după revenirea din concediul de odihnă, acest caz nu poate fi considerat ca boală profesională, având în vedere faptul ca perioada de incubație (= intervalul de latență între contactul infecțios și apariția simptomelor) este de 2-3 zile (până la maxim 7 zile)
- dacă casiera a lucrat în zilele precedente apariției simptomelor, dar angajatorul i-a pus la dispoziție și ea a purtat o mască respiratorie de protecție de tip FFP2 de unică folosință precum și mijloacele necesare pentru igiena mâinilor, acest caz de asemenea nu poate fi considerat ca și boală profesională, întrucât ea a fost protejată corespunzător pe perioada activității profesionale, infecția având loc cel mai probabil în afara programului de lucru