Sporul de risc şi medicina muncii

În acest articol doresc să prezint câteva idei despre sporul de risc din punctul de vedere al medicului de medicina muncii.

Sporul de risc este în esenţă o formă de reparaţie financiară pentru riscurile profesionale suplimentare la care este expus un angajat, acordată înaintea producerii efectelor asupra sănătăţii sau securităţii angajatului.

Astfel, scopul acordării acestui spor este acceptarea mai uşoară a riscurilor de către angajat, prin „co-interesarea” acestuia pentru a lucra în condiţii de risc crescut. Angajatul ajunge să caute munca mai riscantă, pentru a beneficia de sporul de risc.

Din perspectiva medicului de medicina muncii angajat în prevenţia riscurilor profesionale şi protejarea sănătăţii lucrătorilor, această strategie denotă în primul rând un eşec al angajatorului în a asigura o prevenţie primară adecvată şi în al doilea rând reprezintă un obstacol în realizarea obiectivelor de sănătate în muncă.

Astfel, angajatul însuşi ajunge să se opună eliminării sau controlului riscurilor pentru a nu îşi pierde acest plus salarial, iar angajatorul este mulţumit cu acest „bacşiş” care îl scuteşte de investiţii mai importante pentru a asigura securitatea şi sănătatea în muncă.

Părerea mea este că o analiză finală tip cost-beneficiu a acestui obicei, sub forma „afectarea sănătăţii datorită muncii” - „salariu primit” se dovedește a fi în defavoarea salariatului, costurile medicale și umane a sănătății și vieții neputând fi compensate de cei câțiva bani în plus.

De aceea, acest stereotip social trebuie eliminat, și anume incluzând sporul de risc în salariul propriu-zis, pentru a nu condiţiona remuneraţia angajatului de expunerea la riscuri și pentru a favoriza protejarea sănătății la locurile de muncă.