Malpraxisul in medicina muncii

Memento legislativ din Legea 95/2006:

"Raspunderea civila a personalului medical
ART. 642
(1) In sensul prezentului titlu, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical si moasa care acorda servicii medicale;
b) malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
(2) Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament.
(3) Personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor prezentului titlu privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale.
(4) Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara.
(5) Raspunderea civila reglementata prin prezenta lege nu inlatura angajarea raspunderii penale, daca fapta care a cauzat prejudiciul constituie infractiune conform legii." 

Din textul de mai sus rezulta ca din punct de vedere legal, pentru definitia de malpraxis este absolut necesara existenta unui prejudiciu, precum si a unei erori profesionale care implica raspunderea civila a medicului sau depasirea limitelor competentei.

Textul precizeaza ca erorile profesionale includ "procedurile de preventie", care reprezinta o buna parte din activitatea de medicina muncii. De altfel prevenirea imbolnavirilor este unul din obiectivele medicinei in general: " Profesiunea de medic are ca scop asigurarea sanatatii publice prin prevenirea imbolnavirilor [...] "  (Legea 74/1995, art.2)

1. Erori profesionale posibile referitoare la aviz de aptitudine incorect, din care a rezultat un prejudiciu:
- aviz de aptitudine "apt", urmat de un eveniment la locul de munca in relatie cu expunerile profesionale sau sarcina de munca (accident de munca, decompensarea unei patologii preexistente sau dezvoltarea unei boli profesionale) si care ar fi fost evitat de un alt aviz de aptitudine (apt conditionat, inapt temporar sau inapt permanent)
- aviz de aptitudine "inapt" nejustificat, prejudiciul fiind in acest caz social si anume imposibilitatea angajarii; avand in vedere caracterul evident si imediat al prejudiciului, acesta poate fi solutionat imediat prin contestarea avizului de aptitudine de catre pacient la ASP local in termen de 7 zile de la primirea acestuia (art.31 din HG 355/2007)

In medicina muncii exista un text legal si anume Anexa 1 a HG 355/2007 care reglementeaza lista investigatiilor clinice, paraclinice si de laborator care sunt necesare a fi efectuate in cazul diferitelor expuneri profesionale, cu ocazia examenului medical la angajare sau periodic.

In cazul altor expuneri profesionale decat cele precizate in Anexa 1 a HG 355/2007, medicul specialist de medicina muncii trebuie sa aprecieze alte analize sau investigatii sunt necesare, conform cunostintelor si experientei sale.
"Pentru stabilirea aptitudinii în munca, medicul specialist de medicina muncii poate solicita si alte investigatii si examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevazute la art. 8."  (HG 355/2007, art.9, lit.b)
Atributiile medicului specialist de medicina muncii includ " coordonarea monitorizarea biologică a expunerii profesionale şi a efectelor biologice consecutive expunerii, după o prealabilă selecţie a celor mai adecvate teste, pe baza parametrilor de sensibilitate, specificitate şi a valorii lor predictive." (Legea 418/2004, art.8, lit.b).

La ora actuala, nu exista in Romania ghiduri sau protocoale diagnostice sau terapeutice acceptate cu titlu oficial in medicina muncii, deci pentru cazurile nereglementate de HG 355/2007, eroarea profesionala este greu de dovedit. In acest sens, Colegiul Medicilor, ca organizatie profesionala, sau Comisia specifica din cadrul ASP judetean, au sarcina de a stabili existenta sau nu a erorii medicului, in cazul unei reclamatii.

De notat, ca intr-una din situatiile de mai sus se poate regasi nu numai un medic de medicina muncii, ci si un alt medic care semneaza fisa de aptitudine, fara sa aiba dreptul legal sau competenra in acest sens (ex. medic cu atestat in medicina de intreprindere, medic rezident in medicina muncii, medici de alte specialitati).


2. Erori profesionale posibile in cazul procedurilor de diagnostic:
- nerealizarea investigatiilor necesare diagnosticarii prezentei unei boli profesionale de catre medicul de medicina muncii cu ocazia controalelor periodice, prejudiciul fiind agravarea bolii profesionale prin necunoasterii relatiei cauzale intre activitatea profesionala si munca – in aceasta situatie se pot regasi fara voia lor medicii de medicina muncii care semneaza fise de aptitudine la distanta, fara sa aiba ocazia consultarii pacientului, examenul clinic fiind realizat de catre un medic cu atestat in medicina de intreprindere, ale carui cunostinte privitoare la patologia profesionala sunt limitate;
- neadresarea suspiciunii de boala profesionala catre cea mai apropiata Clinica de Medicina Muncii pentru un consult de specialitate, prin formularul BP1, prejudiciul in acest caz fiind pierderea de catre pacient a avantajelor conferite de statutul de boala profesionala (a se vedea Legea 346/2002, cu modificarile ulterioare si normele metodologice de aplicare a acesteia); in situatie se pot regasi orice medici, de orice specialitate, care au de altfel obligatia legala de a semnala orice suspiciune de boala profesionala (Legea 319/2006, art.27, pct.2)


3. Erorile profesionale posibile in cazul procedurilor de tratament sunt putine, medicina muncii neavand vocatia terapeutica:
- cu ocazia tratamentului medical in situatii de urgenta la locul de munca; de notat ca "Medicul de medicină a muncii organizează primul ajutor şi tratamentul de urgenţă şi instruieşte angajaţii cu privire la aplicarea metodelor accesibile lor de prim ajutor şi a procedurilor de urgenţă, dacă are competenţă în acest sens."  (Legea 418/2004, art.10)
- in cazul pacientilor internati in clinicile de medicina muncii


Procedura in cazul suspiciunii de malpraxis este descrisa intr-un articol publicat recent in ziarul "Adevarul": Unde se reclamă un caz de malpraxis


Mentiune: avand in vedere ca definitia malpraxisului este "eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical", nu consider ca se incadreaza ca malpraxis acele erori legate de exercitarea celorlalte atributii specifice ale medicului de medicina muncii, altele decat examenele medicale, si anume a celor mentionate in Legea 418/2004 a statutului medicului de medicina munciim cu rol important in preventia imbolnavirilor profesionale si imbunatatirea conditiilor de munca, intrucat in ceea ce priveste organizarea si desfasurarea activatii la locul de munca responsabilitatea finala este a angajatorului.

Cu titlu informativ, aceste atributii specifice sunt:
- vizitează locurile de muncă pe care le are în supraveghere si participă la evaluarea riscurilor privind bolile profesionale şi bolile legate de profesie
- face recomandări privind organizarea muncii, amenajarea ergonomică a locului de muncă, utilizarea în condiţii de securitate a substanţelor folosite în procesul muncii, precum şi repartizarea sarcinilor de muncă, ţinând seama de capacitatea şi aptitudinile angajaţilor de a le executa
- consiliază angajatorul asupra unei bune adaptări a muncii la posibilităţile angajatului în circumstanţele speciale ale unor grupuri vulnerabile: femei gravide, mame în perioada de alăptare, adolescenţi, vârstnici şi persoane cu handicap